Uncategorized

Exista viata dupa EL?

                 Sunt disperata!!!!

Plang ore intregi fara incetare!!!

M-a parasit. Definitiv de data asta. Dar sa incep cu inceputul.

Totul a inceput dupa nasterea lui Fane. Telefoane cu apelant necunoscut, ore suplimentare la birou, bani cheltuiti  fara explicatie.

Si nu mi-am dat seama pana a venit la noi in vizita un coleg de-al lui, cu sotia. Noi avem o casa cu vedere la mare si o terasa plina de flori. In timpul verii avem aproape zilnic pe cineva dornic  sa vada apusul soarelui sau la un pahar de vorba. Insa dupa nasterea copilului nu prea aveam chef de musafiri, ma simteam obosita, iar el zicea ca m-am ,,ofilit” dupa nastere.Poate avea dreptate, dar copilul nu ma lasa sa dorm nici ziua nici noaptea. Si eram mama pentru intaia oara si nu stiam prea multe.

Totul a decurs normal in seara cu pricina, dar ceva parca nu-mi dadea pace:surprinsesem o discutie intre Mihnea, sotul meu, si colegul lui iar in clipa cand am intrat , s-a facut tacere. Seara a parut nesfarsita si abia asteptam sa plece musafirii.

Au urmat desigur intrebari fara raspuns , cearta , plans si la final , Mihnea a iesit val vartej .  Cand s-a intors era deja miezul noptii.

–   Gata ! Te parasesc! Mi-a ajuns !!! Sunt si eu om si am si eu limitele mele!

L-am privit consternata .Nu-mi venea sa cred ca el , Mihnea, si-ar putea iesi din minti in halul asta. S-a indreptat spre debaraua in care tineam gentile de voiaj, a aruncat in graba cateva lucruri intr-una mai mare si s-a indreptat spe usa:

– In noaptea asta dorm la hotel. Suna-ma doar in cazul in care Fane intreaba de mine maine dimineata.

– Nu poti pleca asa fara sa-mi dai niste raspunsuri , am incercat eu sa limitez daunele.

-Sunt hotarat. M-am saturat de acuzatiile tale, de verificari de telefon cand eu fac dus, de crizele de gelozie pe care le faci daca una dintre colegele de birou ma priveste doar. M-am saturat! Cauti raspunsuri? Acuma o sa ai timp sa le gasesti.

Si a plecat.

Am ramas pierduta minute in sir. Era aproape dimineata si nu imi era somn. La ora 8 trebuia sa-l duc pe Fane la gradinita si eu sa merg la munca. Aerul racoros de afara m-a lovit parca peste obraz. M-am asezat pe  scari si mi-am luat capul intre maini.

Ce s-a intamplat cu noi de am ajuns aici? Ce s-a intamplat cu mine ? Oare sunt paranoica si imi imaginez lucruri care nu exista?

Doamne Dumnezeule, nu se poate!

Plang ore intregi fara incetare. Si totusi ma intreb: daca e doar imaginatia mea bogata?

Am luat telefonul si atunci cand mi-a raspuns a intrebat:

-S-a intamplat ceva cu Mihnea? E bolnav cumva?

-Nu, stai linistit. Te-am sunat sa-ti spun ca ………………………………………………………………………………………………..

 

NOTA :

Va las pe voi, cei care cititi acest articol , sa va imaginati si sa gasiti finalul povestii. Si poate mi-l impartasiti si mie.

Acest articol este o fictiune. Orice asemanare cu personaje reale este pur si simplu intamplatoare.

 

 

Standard