Uncategorized

Amintiri de Sf. Andrei

Oglinda oglinjoara…printul meu o sa apara?

                              Maine fiind sarbatoarea Sf. Andrei, ma gandeam sa va impartasesc o ,,aventura” legata de aceasta data.

                          Mereu am spus ca anii de liceu au fost o perioada frumoasa din viata mea:poate cea mai frumoasa. Am atatea amintiri incat mi-ar lua foarte mult timp sa le scriu, dar poate intr-o zi…..

Eram in anul patru ,  1981 in noiembrie. Tineri, zburdalnici indragostiti sau nu? Cuminti? Hmmmm….Cei care ma cunosc personal stiu ca am absolvit  Liceul Teoretic Ioan Buteanu din Somcuta Mare . Stateam la internat , unde era o adevarata ordine si disciplina cu doamna pedagoga Ciuta Florica. Nea Achim era la poarta, Ghita Lorintz  se ocupa cu transportul pentru cantina si ne taia lemnele de foc, domnul Indre era administratorul, iar la bucatarie tanti Aurica si tanti Benc.

         Toate bune si frumoase. Cand ieseam  din sala de mese, tanti Aurica ma striga la geam:

         – Auzi tu Dorina:saptamana asta e Sfantul Andrei, il tineti? 

Am ramas putin surprinsa . 

    -Cum ,,sa-l tinem”?

-Bine, zise tanti Aurica, cu lipie sarata. O mananci jumatate seara si cealalta jumatate o pui sub perna. Lipia fiind foarte sarata, normal, o sa-ti fie sete, si o sa visezi ca iti aduce apa cel care ti-e ursit.

                      Fug repede sa ajung fetele din urma, colegele mele de camera si de clasa:Geta, Mariuca,Rodica,Vica. Le relatez  discutia scurt si la obiect, si hotaram de comun acord sa tinem si noi ,,Indreiu fetelor” (mi-a explicat apoi mama pe indelete cum vine asta) , mai mult de curiozitate . Dau fuguta inapoi la bucatarie si le informez pe bucataresele noastre,care faceau (apropo) cele mai gustoase mancaruri pentru noi. 

                     Zis si facut. Vineri seara la cina primesc pachetul cu lipii sarate pentru fiecare fata din dormitor(sambata nu era cantina, se manca hrana rece ), iar sambata seara trebuia sa le mancam.

Baciu Achim este informat si el de situatie si iata ca vine seara de sambata. Dupa ce ciugulim ceva pe la ora sase, la opt toata lumea se desfata cu lipie. Era asa de sarata ca imi facea gura punga. Apoi am pus fiecare cealalta jumatate sub perna, si am inceput sa facem presupuneri si sa radem pe seama noastra.Ne punem pe la zece la somn si ma trezesc pe la trei dimineata, cu o sete de as fi baut o carafa de apa dintr-o inghititura.

                Cobor la parter unde avea ghereta baciu Achim,omul care ne asigura securitatea noaptea, si il intreb:

             – Eu nu mai pot de sete. Pot sa beau apa?

            -Dar ai visat pe cineva? ma intreaba baciu Achim.

             -Da de unde, zic eu, da nu mai pot de sete!!!!! Ma arde!!!!

       – Faci ce vrei, imi zice, dar ……

           Ma intorc in camera si ma gandesc eu:da-o incolo de treaba, doar nu ma omor cu setea ca sa stiu care imi va fi ursitul. Si iau sticla de pe noptiera si nu o las de la gura pana nu o golesc, apoi ma pun in pat si da-i la somn. 

             Dimineata , ne trezim noi toate si facem shimb de impresii. Eu eram suparata foc, deoarece il visasem pe unu’ de la mine din sat, din Pribilesti, si nu era deloc pe gustul meu. Apoi luni am impartasit experienta cu bucataresele noastre si cu doamna pedagoga, care  s-au amuzat foarte tare pe seama noastra. A fost o experienta care si azi ma face sa zambesc,dupa atatia ani,  cand ma gandesc la patania asta la care au luat parte si  colegele mele.  

 La multi ani tuturor celor care poarta acest nume.

                 

            

        

Standard