Primul şi ultimul sărut

Nu mi-am imaginat niciodată că ar avea sentimente pentru mine. Totul a ieşit la iveală, în seara aceea de decembrie.

La întâlnire, am fost luată prin surprindere de atitudinea lui.

M-a luat în brațe cu o căldură şi o dorință de parcă nu ar fi vrut să-mi dea drumul niciodată. Secunde care mi se păreau fără sfârşit m-a privit în ochi, încercând să-mi spună ceva,ceva ce eu am ințeles din păcate mult prea tarziu.

Mi-a luat obrajii în mâinile lui mari şi calde.Ochii lui nu încetau să-mi vorbească. Apoi a poposit pe buze, vroind parcă să le păstreze gustul pentru totdeauna.

M-a sărutat uşor pe frunte. Apoi pe ochi.

Sărutul ce a urmat m-a amețit pur şi simplu. A fost cald, cu pasiune dar totodată cu tandrețe. Îmi acoperise gura şi simțeam că nu mai pot respira.

-Mai încet, că mă sufoci, m-am eschivat eu zâmbind şi bătând în retragere.

-Nu,mi-a răspuns el.Nu pot şi nici nu vreau! De cand aştept momentul acesta.Tu nu ştii!?Gura lui a continuat să mă devoreze parcă cu o foame nesățioasă. Era incitant.M-am lăsat pradă în brațele lui, până când el a considerat că e timpul să renunțe. Buzele şi gura îmi ardeau încă.

Apoi încet, încet totul a revenit la sărutul acela cald şi suav care-ți înmoaie picioarele şi-ți ia toate puterile, lăsându-mă vlăguită şi sleită de puteri.

După toate astea, strângându-mă încă în brațele lui, îmi şoptea la ureche:

-Păcat………păcat……..

-De ce spui asta? l-am întrebat , trezindu-mă parcă dintr-un vis ce nu vroiam să se sfârşească.

-Păcat, repeta el cu tristețe în glas .Păcat,doar atât. Nu mai e nimic de spus sau de făcut.

Apoi m-a mai sărutat scurt şi apăsat ,luându-şi parcă rămas bun.

-Hei, nu-mi răspunzi la întrebare? am mai încercat eu odată încercând să depăşesc situația puțin stânjenitoare care se pusese între noi.

-Nu. Nu o să afli niciodată răspunsul.

Şi a plecat lăsând în urmă întrebări fără răspuns şi o inimă care aproape că-mi sărea din piept.

După aceea când ne întâlneam întâmplător îi simțeam privirea insistentă,apoi când ochii ni se întâlneau , nu puteam să nu observ o nuanță de regret. Iar în anul urmator s-a căsătorit.

Doar peste ani,privind în urmă ,am dezvăluit misterul cuvintelor lui.

P.S.-această poveste este inspirată dintr-un caz real.

2 comentarii

Comentariile sunt închise