INCOERENTA

Uneori, drumurile nu duc nicaieri

Suntem facuti din acelasi aluat. Diferentele sunt doar in noi.

Ne credem atotputernici. Infailibili. Indestructibili. Amagitoare viata……

Cand speram ca planetele s-au aliniat, vine o nebuloasa care ne arunca iar in gaura neagra din care am iesit. Ce pasarea  Pheonix , ce renastere?  Te lasi coplesit de durerea care te arde ca un fier incins cuprinzandu-ti maruntaiele, te arunci in prapastia dezamagirilor crunte si a noptilor albe, te porti ca un nou nascut abia venit pe lume: neajutorat si gol. Golul care  se accentueaza  cu fiecare clipire , cu fiecare respiratie care te arde in interior, cu fiecare gand ce te apasa ca un tavalug  incontrolabil , ca un bumerang care se intoarce iar si iar la tine…..

Si in toata aceasta disperare si tristete , privesti in jur noianul de suflete care vin si pleaca nestingherite, lasandu-te in haul disperarii,din care nu mai ai scapare. Candva mergeai pe drumul tau, acum esti la rascruce si nu stii incotr-o s-o apuci.

De undeva, dintre nori, abia se zareste o geana de lumina. In adancul sufletului tau, inca mai speri ca daca inchizi ochii, vei simti caldura ei mangaindu-ti crestetul. Dar nu se intampla nici asta.

Atunci , indreptandu-se spre cer, ochii tai striga:DE CE? Iar sufletul plange.

Cautam raspunsuri, dar gasim doar intrebari care apoi se transforma in incertitudini. Daca???????

Sufletul meu sangereaza. Undeva, departe , se aude un suierat de tren:oare se va opri  in gara mea ?

Tristete:stare sufleteasca apasatoare, amaraciune,mahnire (dex)

railroad tracks in city

Photo by Pixabay on Pexels.com

 

Standard