Uncategorized

6 august 1945 atacul atomic de la Hiroshima

6 August.
O zi neagra pentru omenire.

Fii pe fază !

Bomba atomică nu este o armă ca altele: ea transformă idealul – de tip clausewitzian al războiului absolut – în ameninţare concretă de distrugere.Herve Couteau-Begarie

Pe 6 august 1945, la ora 8:15 a.m.,în timpul celui de al doilea război mondial, Statele Unite au lansat o bomba atomica  asupra orașului  Hiroshima din Japonia.

Aproximativ 140.000 de persoane au fost ucise sau au murit după câteva luni, atunci când bombardierul american B-29 „Enola Gay”a  bombardat Hiroshima.

Trei zile mai târziu, aproximativ 80.000 de oameni au murit după ce Statele Unite au bombardat, de asemenea orasul japonez Nagasaki.

Cea mai mare parte a acestor orase a fost pur si simplu incinerata in urma exploziei,impreuna cu zeci de mii de oameni…

Japonia a capitulat la 15 august,atfel luand sfarsit  al doilea război mondial.

Japonia este ţara de pe Terra, bombardată cu cea mai sofisticată armă a secolului XX, bomba atomică. Oraşele Hiroshima şi…

Vezi articolul original 1.628 de cuvinte mai mult

Standard
Uncategorized

Caprita sfetnicului Petru

Sfantul Petru,Mare Paznic
Pestea-a Raiului fântână
Plictisit de-atâtea veacuri
Să tot stea cu cheia în mână
Într-o zi s-a dus la Domnul
Prea supus şi prea smerit
Şi îngenunchind în faţă-i
Petru astfel i-a grăit:

– Doamne, din străfund de vremuri
Te slujesc fără prihană
Am şi eu o rugăminte
Fie-ţi milă şi pomană
Dă-mi concediu de odihnă
Doamne pururi lăudat
Doar o lună Nalt Prea Sfinte
Căci sunt om şi sunt bărbat!

– Bine Petre! Se aprobă
Ce nu fac eu pentru tine
Treci la cadre, ia-ţi cartelă
Şi te du! Te du cu bine…
Ajungând în capitală
Fercheş, tânăr şi cu bani
Că puteai să-i dai ca vârstă
Douăzeci şi opt de ani
S-a încurcat c-o femeiuşcă
Nostimă şi dolofană.

Şi la „Compescaria” într-una
Bea „Segarcea” şi „Crăcană”
Toată lumea a ţinut-o
Numai în chefuri şi-n antren
Vizitând seară de seară
„Pescăruş” şi „Monn Jarden”
Că îmbătat de-atâta farmec
Şi de patimi juvenile
Şi-a întârziat concediul
Cu vreo trei ori patru zile

-Bine Petre, nu ştii oare
Că după regulament
Orice întârziere înseamnă
Cum că n-ai fost vigilent?

– Ba am fost Nalt Prea Sfinte,
Zice Petre fericit,
Însă în timpul nopţii Părinte
Uite, m-am îmbolnăvit.

Două nopţi şi patru zile
Am zăcut în odăiţă
Şi mă tot hrăneam cu lapte
Doar cu lapte de căpriţă
Dacă n-ar fi fost căpriţa
Să mă vindece de toate
Zău, muream, muream de tuse
Doamne Sfinte şi Îndurate

A trecut o vreme lungă
Petre Sfântul cum vă spun
Se topea de dor săracul
După dulcineea lui.
O vedea frumoasă, durdă
Gura roşie, ochi adânci
Trupul de nimfă care zburdă
S-o tot sorbi, s-o tot mănânci…

Drept la Dumenezeu se duse
Şi îi zise rugător
– Doamne, nu mai pot de tuse,
Dă-mi concediu c-am să mor!

Şi dacă mă sting, cu mine
Piere ultima mlădiţă…
Să mă vindec leacul este
Numai lapte de căpriţă!

– Bine, îţi dau o lun㠖 zise
Domnul zărilor senine
Dar când vii, aduci şi capra
O aduci aici cu tine.

– O aduc, Înalt Prea Sfinte
O aduc numaidecât
Cum o ştii, în patru labe
Şi c-o funie de gât.

Şi mâhnit, gata să-i spargă
Inimioara pătimaşa
Se întreba – Şi acum Petrache
Spune, pe unde scoţi acum cămaşa

A pornit cu ascensorul
Din eter, azur şi nea
Într-o clipă nea Petrică
Sprinten, fercheş, fu la ea.
Nopţi şi mile delirante
De iubire nesfârşită
Petrecut-a Sfântul Petre
Cu căpriţa lui iubită.

Când să se termine luna
Petre îşi aduse aminte
De făgăduiala dată
Prea Eternului Părinte.

Şi îi spuse: „fată dragă
Eu socot că-i foarte bine
Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri
Trebuie să mergi cu mine.

Dumnezeu nici nu prea vede
Te strecori încet şi atât
Goală şi în patru labe
Şi cu o funie de gât.

Ascensorul te aşteaptă
Te îmbarcă în el frumos
Şi în două- trei minute
Scumpo, vei ajunge sus.”

Ce să facă biata fată
A primit cu mult curaj
Şi de ce să nu profite
De asemenea voiaj?

Dezbrăcată, e o minune
Trup de nimfă, ca-n poveşti
Nea Petrică, Nea Petrică
Ce pramatie îmi eşti…!

S-a urcat în cer cu dânsa
Şi o îndeamnă mereu
– Hai căpriţă, hai cu nenea
Să te vadă Dumnezeu!

Cum ajunse în zenituri
Şi-au deschis spre tron portiţa
Dumnezeu luă ocheanul
Şi-ndelung privi căpriţa.

A privit-o încă o dată
Dinapoi şi dinainte
Şi a izbucnit năvalnic:

– Eu când zămislit-am capra
Printre vite consacrate
Avea în faţă ţăcălia
Şi avea ţâţele la spate.
Dar cu capra ta Petrache
O brodişi ca Eremia
Că are ţâţele în faţă
Şi are în spate ţăcălia!

 

Ion Pribeagu- poezii impertinente

Standard
Uncategorized

BOUL si MAGARUL

Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare
Pe drumul dintre Zlata şi Cahul,
Venea un bou voinic şi mare
Şi era ferice şi sătul
Dinspre hârtoape pe hăul de lumină,
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,
Un biet măgar, venind înspre colină
Se întâlneşte nas în nas cu boul.

– Ce-i cu tine mutră pirpirie, –
Întreabă boul. Ce mai este nou?
Şi i-a răspuns măgarul: – Ce să fie?
Deocamdată-i rău stimate bou.

De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea
Într-una stors de vlagă, fără rost,
Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea
Şi în urmă, mai descoperă că-s prost.

Şi uite aşa îmi târâi biata humă,
Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând
De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă
Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând.

– Sărmane măgar, ce soartă imbecilă…
Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei
Şi grâu… îngână boul plin de milă
Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei!

Te va servi, pe întinsul de verdeaţă
Cu fân mirositor crescut pe dreapta
Cu apa de izvor, cu iarba creaţă,
Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă.

Într-adevăr, în liniştea opacă
Măgarul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă
Îşi spuse în gând: – Ce vacă durdulie!

Ce languroşi sunt ochii ei … cum zburdă
Cu coapsele şi sufletu-mi adapă
Ce fină e, ce nostimă şi durdă
Încât parol că-mi lasă gura apă!

Şi întocmai ca un frate din Granada
I-a sărutat copita să-i complacă,
Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coada
Şi el ca un măgar s-a dat la vacă.

Când se întoarce boul pe coline,
Văzând şi el ce coarne mari purta.
MORALA:
Când eşti bou, ia seama bine
Să nu chemi măgari la masa ta.

Poezii impertinente- ION PRIBEAGU

Standard
INCOERENTA

Uneori, drumurile nu duc nicaieri

Suntem facuti din acelasi aluat. Diferentele sunt doar in noi.

Ne credem atotputernici. Infailibili. Indestructibili. Amagitoare viata……

Cand speram ca planetele s-au aliniat, vine o nebuloasa care ne arunca iar in gaura neagra din care am iesit. Ce pasarea  Pheonix , ce renastere?  Te lasi coplesit de durerea care te arde ca un fier incins cuprinzandu-ti maruntaiele, te arunci in prapastia dezamagirilor crunte si a noptilor albe, te porti ca un nou nascut abia venit pe lume: neajutorat si gol. Golul care  se accentueaza  cu fiecare clipire , cu fiecare respiratie care te arde in interior, cu fiecare gand ce te apasa ca un tavalug  incontrolabil , ca un bumerang care se intoarce iar si iar la tine…..

Si in toata aceasta disperare si tristete , privesti in jur noianul de suflete care vin si pleaca nestingherite, lasandu-te in haul disperarii,din care nu mai ai scapare. Candva mergeai pe drumul tau, acum esti la rascruce si nu stii incotr-o s-o apuci.

De undeva, dintre nori, abia se zareste o geana de lumina. In adancul sufletului tau, inca mai speri ca daca inchizi ochii, vei simti caldura ei mangaindu-ti crestetul. Dar nu se intampla nici asta.

Atunci , indreptandu-se spre cer, ochii tai striga:DE CE? Iar sufletul plange.

Cautam raspunsuri, dar gasim doar intrebari care apoi se transforma in incertitudini. Daca???????

Sufletul meu sangereaza. Undeva, departe , se aude un suierat de tren:oare se va opri  in gara mea ?

Tristete:stare sufleteasca apasatoare, amaraciune,mahnire (dex)

railroad tracks in city

Photo by Pixabay on Pexels.com

 

Standard
Uncategorized

De ce jignesc unele persoane, ce ascunde o jignire?

Si daca persoana de langa tine te jigneste in fiecare zi?

luminasufletuluitau

14470643_636904169824814_8751626602435229491_nUn om care jigneste sufera. De fapt, jignirea nu este altceva decat manifestarea frustrarilor anterioare. De multe ori, cel caruia i se adreseaza jignirea nu ii greseste cu nimic celui care

Vezi articolul original 922 de cuvinte mai mult

Standard
Uncategorized

Notabile

Pusi pe glume….nesarate.

racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La școală, Bulă desenează o muscă în registru. Profesoara o vede și încearcă să o ucidă, dar apoi își dă seama că e desenată și-i zice lui Bulă să-l cheme pe taică-său la școală.
A doua zi, vine tatăl lui Bulă și profesoara povestește istoria cu musca, la care taică-său îi răspunde profesoarei:
– Asta nu-i nimic, mie mi-a desenat un butoi cu bere, am stat toată ziua la rând după bere…

* O bunică îi zice nepotului la telefon:
– Mă ajuți și pe mine la cumpărături? Nu mai am nimic în frigider și nu mai pot să car.
– Sigur, bunico. Ajung la dumneata peste două luni.

* Mitică îi zice soției pe drum:
– O vezi pe grasa aia de colo?
– Da. Ce-i cu ea?
– E noul nostru șef de secție.
– Și de ce-au pus-o șef p-asta?
– Ca să avem…

Vezi articolul original 549 de cuvinte mai mult

Standard